Treceți la conținutul principal

SSC Napoli in era Rafael Benitez

La plecarea de pe ”San Paolo”, Walter Mazzarri lasa in urma o formatie cu o prestatie remarcabila in UEFA Champions League, eliminand Manchester City in faza grupelor si pe Chelsea Londra in optimi pe teren propriu, urmand sa piarda dramatic in prelungiri accesul in faza sferturilor de finala in returul de la Londra. Pe plan intern Mazzarri castigase o finala de cupa in fata fortei dominante, Juventus Torino iar din postura de vicecampioana Napoli la vremea respectiva lasa senzatia ca se poate lua la tranta de la egal la egal cu mecanismul perfect construit de Antonio Conte la Torino. In cele patru sezoane petrecute la Napoli, Mazzarri a reusit sa aduca din nou echipa in elita fotbalului european.

Dupa virgula pusa dupa era Mazzarri si despartirea de Edinson Cavani, presedintele Aurelio De Laurentiis a reusit o lovitura de imagine instalandu-l pe banca pe spaniolul Rafael Benitez. Un antrenor cu cota, fost castigator de UEFA Champions League cu FC Liverpool, detinatorul la zi al trofeului Europa League cu Chelsea Londra, o vasta experienta in fotbalul european si cu o revansa de luat in fotbalul italian dupa experienta nefericita de la Inter Milano. Odata cu venirea lui Benitez pe ”San Paolo” au venit si investitiile financiare la nivelul lotului. Cu Benitez pe banca, Aurelio De Laurentiis, isi dorea sa-si puna amprenta in fotbalul european si sa o detroneze pe Juventus pe plan intern.


In aceiasi perioada la Real Madrid se instala Carlo Ancelotti. Ca de obicei la orice schimbare de antrenor la Real Madrid se fac schimbari importante si la nivelul lotului. De aici aterizeaza la Napoli cu ajutorul influientei lui Rafa Benitez: Gonzalo Higuain, Jose Maria Callejon si Raul Albion. Intre buturi se aseaza Pepe Reina, o mai veche cunostinta a tehnicianului spaniol, iar in flancul stang vine sa-l concureze pe Lorenzo Insigne, belgianul Dries Mertens. Unul din putinele pariuri castigate de Rafa Benitez la Napoli. Pe plan intern in perioada de mercato toate privirile erau tintite spre Napoli. Parea o minigalaxie. Acolo se puneau sperantele unei echipe capabile sa scrie istoria contemporana a fotbalului italian. In tabarele adverse nu se intampla mare lucru. Juventus il recicla pe Carlos Tevez si-i oferea 0 sansa necunoscutului Paul Pogba. La AS Roma de nicaieri apare Rudi Garcia la brat cu Gervinho. Conducerea capitolinilor este inspirata si-l transfera in defensiva pe Benatia, si-si completeaza poarta cu veteranul Morgan De Sanctis, indepartat cu usurinta de la Napoli de Rafa Benitez.

Dupa un inceput bun de campionat, cu victorii pe linie (Bologna, Chievo, Atalanta), un derby castigat in deplasare fara drept de apel la AC Milan, colaborat cu egalul nesperat smuls de Juventus la Inter, se lasa senzatia ca Napoli are prima sansa la titlu. AS Roma inca nu era luata in seama de nimeni, iar la o scurta comparatie individuala lotul napoletan avea cel putin pe faza ofensiva un anumit grad de superioritate in fata rivalilor de la Torino. In runda a cincea a campionatului Simone Zaza scurtcircuiteaza echipa napoletana pe ”San Paolo” si necunoscuta Sassuolo pleaca acasa cu primul punct din istorie pe prima scena fotbalistica din peninsula. Din acest moment pentru Rafa Benitez echipele mici ale campionatului italian au reprezentat in permanenta o enigma. In acest gen de meciuri, spaniolul si-a etalat lipsa de inspiratie, de motivare a propriilor jucatori si de ce sa nu recunoastem, macar unii dintre noi, anumite carente tactice. Sezonul avea sa fie salvat de prestatia excelenta din finala Cupei Italiei, castigata in fata talentatului dar inca neexperimentatului Vincenzo Montella. A fost un meci in care Lorenzo Insigne a facut tot ce a vrut cu apararea Fiorentinei.

In Champions League, Rafa Benitez in momentul inscaunarii a avut o prestatie onoranta. A ratat calificarea in fazele superioare dintr-o grupa a mortii. A avut de infruntat Borussia Dortmund, Arsenal Londra si Olympique Marseille. A fost eliminat cu 12 puncte acumulate. Un punctaj care in general iti asigura cu usurinta prezenta in optimi. Asa a fost sa fie, insa nu trebuie trecut cu vederea ultimul meci. Napoli a invins acasa cu 2-0 pe Arsenal Londra. Scorul a fost deschis in minuntul 73 de Gonzalo Higuain. Din acest moment Napoli a jucat la conservarea rezultatului. Benitez in acele momente a gresit avand prea multa incredere in defensiva celor de la Marseille. O defensiva care avea sa cedeze in minuntul 87 sub baioneta lui KroBkreutz. A pierdut o calificare la golaveraj, iar la cat de timorata a fost Arsenal Londra in acel meci, calificarea putea fi in curtea napoletana. Aventura din Europa League a fost scurta (optimi), insa suficienta pentru a da piept cu FC Porto condusa de interimarul Luis Castro.

Un prim sezon in care se obtine putin din cea ce se propusese la startul campionatului, dar care analizat in detaliu deschidea premisele succesului in sezonul viitor. Se comite o eroare la nivelul conducerii si antrenorului i se da in mare parte, mana libera la transferuri. Sunt scosi din joc Goran Pandev, Blerim Dzemaili, Valon Behrami si Frederico Fernandez. Apar David Lopes si Jonathan De Guzman la mijloc, haoticul Kalidou Koulibaly in defensiva, iar in atac inexistentul Michu. Mutari de efectiv cel putin hilare, in urma carora Napoli a avut de suferit pe parcursul celui de al doilea sezon. In consecinta deciziile luate au fost secondate de trauma suferita in fata bascilor de la Athletic Bilbao (preliminarii UCL). Pe langa socul psihologic care a cantarit enorm in debutul campionatului, nu se poate trece cu vederea gaura financiara. Atingem o latura sensibila care sta la baza rupturii definitive dintre De Laurentiis si Rafa Benitez. Un divort anuntat de multa vreme dar amanat din anumite considerente financiare. Si totusi exista o bila alba. Supercupa Italiei castigate la Doha, datorita loteriei loviturilor de pedeapsa in fata marei rivale Juventus. Se spune ca in acea finala, Rafa Benitez a reusit sa-si amane demiterea.

Unde a gresit Benitez? Prima greseala majora facuta a fost in momentul in care a renuntat la Paolo Cannavaro. Era un fundas cu experienta, calit din orice punct de vedere cu Serie A, iar pe langa calitatile fotbalistice, Cannavaro avea spirit de lider. Cunostea mai bine ca nimeni altul din vestiar ce insemna Napoli. Nascut la Napoli si crescut in spiritul lui Napoli. Pe langa Cannavaro nu a stiut sa gestioneze relatia si sa obtina tot ce este mai bun de la Marek Hamsik. Tribuna a fost aliatul excentrucului fotbalist slovac. Fara sprijinul galeriei, Hamsik si-ar fi facut de mult bagajele. Benitez a tot incercat pe parcursul acestor doua sezoane sa-l traga pe linie moarta. Din fericire pentru napoletani nu a reusit sa-i gaseasca inlocuitorul potrivit. Si ca o ultima chestiune a renuntat prea usor la tandemul Inler – Dzemaili de la mijlocul terenului in incercarea de al integra si impune pe David Lopez in angrenajul primei garnituri.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dramele lui Philipp Lahm

Desi este un produs al academiei celor de la Bayern Munchen, Philipp Lahm a confirmat in Bundesliga si a debutat la echipa nationala in perioada petrecuta sub forma de imprumut (2003-2005) la VfB Stuttgart, unde a fost antrenat timp de un sezon de Felix Magath. In general in fotbalul german, tanarul care supravietuieste sub regimul militar impus de dictatorul Magath, devine fotbalist. Ca si o curiozitate, tot la Stuttgart are onorea sa bifeze alaturi de Kevin Kurany primele partide in UEFA Champions League. In editia 2003-2004 a celei mai galonate competitii europene, VfB Stuttgart o invinge acasa cu scorul de 2-1 pe Manchester United si face pasul spre optimile de finala. In prima runda eliminatorie din primavara europeana, svabii sunt eliminati de Chelsea Londra cu scorul general de 1-0. Diferenta fiind facuta de un autogol marcat pe teren propriu de portughezul Fernando Meira. In vara anului 2005 revine la Bayern Munchen, iar in urma prestatilor reusite la Suttgart, acelasi Maga...

Perla prafurilor

In Argentina multi tineri fotbalisti au fost etichetati ca fiind urmasii lui Diego Armando Maradona, zeul fotbalului argentinian, napoletan si nu numai. Daca nu cel mai bun fotbalist, cu siguranta cel mai talentat jucator din istoria fotbalului. Argentinienii au avut multe asteptari in trecut de la Ariel Ortega, Juan Sebastian Veron, Juan Roman Riquelme sau Pablo Aimar. In prezent fotbalul argentinian este eclipsat de steaua lui Lionel Messi, sau ”catalanul” asa cum i se mai spune pe plaiurile natale. Insa nici un argentinian de la Maradona incoace nu a avut talentul nativ de care a beneficiat in cariera Andres D’Alessandro. Inteligenta paselor, glezna fina, executiile surprinzatoare pentru orice portar si spiritul de lider au fost argumetele care i-au asezat pe brat statutul de capitan la doar 20 de ani in vestiarul lui River Plate sub comanda lui Ramon Diaz. Debuteaza in fotbalul profesionist in anul 2000. Primul sezon in lotul lui River Plate este un sezon de asteptare. Andres s...

Nascut in offside

In fotbal, italienii au o filozofie simpla care a stat in permanenta la baza rezultatelor imense obtinute atat de echipele de club in era buna a Seriei A cat si a echipei nationale. Intai se pun bazele fundatiei (apararea) apoi se construieste palatul. Se anihileaza armele letale ale adversarului, apoi urmeaza contraatacul la baioneta. ”Cand ne aparam, inseamna ca noi controlam spatiul. Cand atacam inseamna ca noi controlam jocul” – Arrigo Sacchi. Cand priveai fizicul lui Filippo Inzaghi, uneori iti puneai intrebarea daca acest baiat este fotbalist. Dar daca este sa cauti o definitie scurta pentru Inzaghi, ai putea spune ca a fost in permanenta omul potrivit la locul potrivit. Sau arta de a fi invizibil pana-n momentul decisiv pe terenul de fotbal.