Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta romania

Perlele lui Laszlo Boloni

Cariera lui Laszlo Boloni in antrenorat a inceput in Ligue 2 la Nancy, echipa pe care avea sa o promoveze pe prima scena a fotbalului francez. Dupa ucenicia petrecuta la Nancy, numele antrenorului Boloni se contureaza odata cu preluarea echipei nationale. O echipa nationala venita dupa cel mai reusit campionat european din istorie (sferturi de finala) si odata cu retragerea lui Gica Hagi din iarba, obligata sa faca schimbul de generatii. A fost o perioada scurta insa suficienta pentru a intra in atentia portughezilor de la Sporting Lisabona. Ce a ramas in urma lui Boloni? In primul rand un nucleu tanar de jucatori (Lobont, Contra, Radoi, Codrea, Pancu, M.Niculae, etc) pe care Federatia Romana de Fotbal, dominata la vremea respectiva de anumite interese stiute sau nestiute, nu a reusit sa o gestioneze. De la revolutie incoace, Boloni a fost singurul selectioner care a avut o viziune spre viitor si a avut coloana vertebrala suficient de tare sa nu se indoaie datorita presiunilor. Ref...

Selectioner de miza mica

Cu o dubla marcata de atacantul Claudiu Keseru in ultimul sfert de ora ale confruntarii de la Oslo, prin paradele lui Ciprian Tatarusanu si cu foarte mult noroc inovacat de selectionerul Cosmin Contra la conferinta de presa din prologul partidei,  echipa nationala obtine o remiza nesperata dupa cursul jocului impotriva Norvegiei si ramane in calculele calificarii la EURO 2020. Nu inteleg entuziasmul din jurul echipei nationale, dupa punctul nemeritat obtinut in Norvegia. Pentru marea majoritate golurile marcate de Claudiu Keseru au sters cu buretele desele sincope din defensiva condusa de Cristian Sapunaru, sabotata in dese randuri de veteranul Dragos Grigore, si salvata in final de Ciprian Tatarusanu. Fotbalul lent, liniar si previzibil regizat de Nicusor Stanciu, bruscat de ineficientele tehnice oferite in repetate randuri in zona mediana de Ciprian Deac, Paul Anton, Gicu Grozav si imbratisat vreme de 60 de minunte de strategul Cosmin Contra. Ce mai conteaza? Atat timp cat sp...

Romania – Argentina 3-2. O victorie cat o istorie

Daca in debutul visului american, frica de adversar si in consecinta, de rezultat a fost cuvantul care a caracterizat in mare masura jocul echipei noastre nationale impotriva columbienilor lui Carlos Valderrama, in optimile de finala starea de spirit din sanul echipei nationale si probabil si asteptarilor celor de acasa se schimbase. In ultimul meci din grupa, odata cu golul din unghi inchis marcat printre picioarele lui Tony Meola (SUA), de Dan Petrescu, se ridicase presiunea de pe umerii tricolorilor. Din punct de vedere sportiv egalasem performanta de la mondialul din 1990, acolo unde am fost eliminati de Irlanda, dupa faza grupelor la loviturile din departajare, iar in fata noastra se aseza Argentina, nimeni alta decat vicecampioana mondiala, iar din acest moment tot ce se realiza nu era nimic altceva decat un bonus sportiv pentru generatia de aur. Chiar daca am trait dusul rece cu Elvetia (1-4), exprimarea in joc a echipei nationale si abordarea tactica gandita pe parcursul tu...

Visul nostru? Drama lor

Primul sentiment pe care l-am avut noi ca natie la debutul visului unei nopti de vara a fost frica. In toiul noptii, atunci in vara lui 1994 in orasul ingerilor, echipa nationala a Romanei isi incepea aventura americana. In fata tricolorilor se aseza o alta tricolora: Columbia lui Carlos Valderrama. Principala favorita la titlul mondial dupa aprecierea lui Pele si una dintre principalele candidate dupa cronicarii sportivi ale acelor vremuri, datorita campaniei de calificare in care invinsese Argentina lui Maradona fara drept de apel la Buenos Aires. In momentul intonarii imnurilor in sentimentele mele de tanc, frica se ameliorase. Baietii nostri pareau calmi, stapani pe situatie dar in acelasi timp le transmiteau celor de acasa care-i priveau o stare de emotie pozitiva. Insa cand camerele de luat vederi au fost mutate pe adversari am fost cuprins de o panica. Ai lor, datorita staturii impunatoare erau infioratori iar in privire nu se putea citi nimic altceva decat ignorata si dispr...