Palpitanta, fascinanta, tensionanta si totodata ciudata aceasta finala de la Berlin. O finala in care forta psihologia a balansat in ambele parti, iar sansa si-a jucat si ea rolul in fragmente importanate ale jocului. Inainte de toate, as vrea sa felicit arbitrajul. Turcul Cuneyt Cakir a avut o prestatie la inaltime predand o lectie de arbitraj fluierand in spiritul jocului si nu dupa literele regulamentului. Tin sa scot in evidenta arbitrajul, fiindca multi arbitri ar fi rupt spectacolul fotbalistic in prima repriza la hentul lui Lichsteiner sau ar fi decis in mare masura castigatoarea, daca trata in litera de lege duelul Dani Alves – Paul Pogba din careul Barcelonei. Anularea golului reusit de Neymar a fost o decizie fireasca. Chiar daca mana a fost involuntara, traictoria mingii a fost schimbata decisiv. Greu de tras concluzii. Ambele formatii au avut la dispozitie un sfert de ora in care puteau sa transeze destinatia trofeului si sa elimine suspansul. FC Barcelona putea castiga...
despre calcio cu echidistanta