ALLENATORE-RO

Daca in debutul visului american, frica de adversar si in consecinta, de rezultat a fost cuvantul care a caracterizat in mare masura jocul echipei noastre nationale impotriva columbienilor lui Carlos Valderrama, in optimile de finala starea de spirit din sanul echipei nationale si probabil si asteptarilor celor de acasa se schimbase. In ultimul meci din grupa, odata cu golul din unghi inchis marcat printre picioarele lui Tony Meola (SUA), de Dan Petrescu, se ridicase presiunea de pe umerii tricolorilor. Din punct de vedere sportiv egalasem performanta de la mondialul din 1990, acolo unde am fost eliminati de Irlanda, dupa faza grupelor la loviturile din departajare, iar in fata noastra se aseza Argentina, nimeni alta decat vicecampioana mondiala, iar din acest moment tot ce se realiza nu era nimic altceva decat un bonus sportiv pentru generatia de aur. Chiar daca am trait dusul rece cu Elvetia (1-4), exprimarea in joc a echipei nationale si abordarea tactica gandita pe parcursul tu...

Palpitanta, fascinanta, tensionanta si totodata ciudata aceasta finala de la Berlin. O finala in care forta psihologia a balansat in ambele parti, iar sansa si-a jucat si ea rolul in fragmente importanate ale jocului. Inainte de toate, as vrea sa felicit arbitrajul. Turcul Cuneyt Cakir a avut o prestatie la inaltime predand o lectie de arbitraj fluierand in spiritul jocului si nu dupa literele regulamentului. Tin sa scot in evidenta arbitrajul, fiindca multi arbitri ar fi rupt spectacolul fotbalistic in prima repriza la hentul lui Lichsteiner sau ar fi decis in mare masura castigatoarea, daca trata in litera de lege duelul Dani Alves – Paul Pogba din careul Barcelonei. Anularea golului reusit de Neymar a fost o decizie fireasca. Chiar daca mana a fost involuntara, traictoria mingii a fost schimbata decisiv. Greu de tras concluzii. Ambele formatii au avut la dispozitie un sfert de ora in care puteau sa transeze destinatia trofeului si sa elimine suspansul. FC Barcelona putea castiga...

Daca citesti formulele de start trimise pe ”Stade de France” aliniate de cei doi selectioneri iti vine greu sa intelegi de ce la ora ultimului act, la Coupe du Monde 1998, Brazilia era considerata marea favorita in fata Frantei. Lotul format de Aime Jaquet era alcatuit din monstri sacri ai fotbalului francez. Sa-i lasam deoparte pe cei care aveau un nume si sa ne gandim la traictoria ulterioara a lui Barthez, Thuram, Pires, Henry sau Trezeguet. Privim tripleta ofensiva aliniata si putem afirma ca la ora meciului, Mario Zagallo avea pe mana crema fotbalului mondial : Ronaldo, Rivaldo si chiar Bebeto desi se afla la apus de cariera. In compensatie, Jacquet reusise sa construiasca in patru ani o echipa in adevaratul sens al cuvantului. Din punct de vedere tactic schimbase radical filozofia implementata in fotbalul francez de romanul Stefan Covacs. Franta se despartise de gena fotbalului latin, din era Michel Platini. Jacquet renuntase la creativitatea ofensiva in dauna organziarii def...