Palpitanta, fascinanta, tensionanta si totodata ciudata aceasta finala de la Berlin. O finala in care forta psihologia a balansat in ambele parti, iar sansa si-a jucat si ea rolul in fragmente importanate ale jocului. Inainte de toate, as vrea sa felicit arbitrajul. Turcul Cuneyt Cakir a avut o prestatie la inaltime predand o lectie de arbitraj fluierand in spiritul jocului si nu dupa literele regulamentului. Tin sa scot in evidenta arbitrajul, fiindca multi arbitri ar fi rupt spectacolul fotbalistic in prima repriza la hentul lui Lichsteiner sau ar fi decis in mare masura castigatoarea, daca trata in litera de lege duelul Dani Alves – Paul Pogba din careul Barcelonei. Anularea golului reusit de Neymar a fost o decizie fireasca. Chiar daca mana a fost involuntara, traictoria mingii a fost schimbata decisiv.
Greu de tras concluzii. Ambele formatii au avut la dispozitie un sfert de ora in care puteau sa transeze destinatia trofeului si sa elimine suspansul. FC Barcelona putea castiga lejer meciul daca reusea sa valorifice de partea ei primul sfert de ora, Juventus Torino in repriza secunda dupa golul egalizator reusit de Morata putea trece in avantaj si totodata sa inchida meciul daca era putin mai lucida in fata portii lui Ter Stegen. In acele 10-15 minunte, gruparea catalana era o echipa de nerecunoscut. Speriata, cu busola pierduta, bagata in corzi de agresivitatea italienilor. Au facut pentru prima data in acest sezon cunostinta cu frica. Aseara am avut senzatia ca daca cineva de la Juventus pe acel contraatac care a rupt echilibrul pe tabela isi asuma faultul tactic chiar cu riscul de a vedea cartonasul rosu, astazi s-ar fi vorbit si scris altfel despre aceasta finala. Cursivitatea evenimentelor era in favoarea italienilor la golul reusit de Luis Suarez.
Imi aduc aminte o vorba a lui Antonio Conte in primul sezon petrecut pe banca lui Juventus. Juve era regina egalurilor in Serie A. AC Milan cu Allegri pe banca si cu Ibrahimovic pe teren domina clasamentul. Urma un duel direct la Milano, in care ”Batrana Domna” isi juca sansa de a ramane in cursa pentru titlu. Se spune ca Antonio Conte la o sedinta de antrenament, ar fi adunat jucatorii in jurul sau si a tinut un scurt discurs care suna cam asa: ”Stiu ca sunt mai buni ca noi, ei vor castiga campionatul, dar haideti sa sa-i facem sa scuipe sange pentru acest titlu pana-n ultima etapa. Noi suntem Juventus si nu avem voie sa renuntam, nu ne putem permite sa ne fie frica de Milan”. Nu stiu ce discurs a tinut Allegri in vestiar insa FC Barcelona asa cum m-am astepatat inaintea meciului pana nu a scuipat sange nu si-a putut inscriptiona numele pentru a cincea oara pe trofeul UEFA Champions League.
Massimiliano Allegri dispune in acest moment de cel mai bun ax central in defensiva din fotbalul european indiferent de numele titularilor. Andrea Barzagli inlocuitorul accidentatului de ultim moment, Giorgio Chiellini, a reusit o prestatie fantastica pe toata durata intalnirii. Cred ca a fost cel mai bun jucator din tabara celor de la Juventus. Allegri in aceasta finala a distruns un mit tactic. A demonstrat ca exista posibilitati sa te aperi corect in fata tridentului ofensiv de care dispune FC Barcelona in acest moment. A reusit acest lucru blocand verticalizarea Barcelonei, acoperind foarte bine zonele de actiune ale lui Lionel Messi prin tatonare sustinuta de dublaj, fundasi stabili pe picioare care nu se culca la prima fenta din corp, iar cand a fost nevoie, fault fara nici un fel de scrupule fie ca a fost vorba de Messi, Suarez sau Neymar. Vorba lui Leonardo Bonucci, golul reusit de Messi in finala cu Athletic Bilbao in Italia este aproape imposibil de realizat. Pentru ca inainte de a suta la poarta cineva ii va da peste picioare cu orice risc fara nici un fel de regret.
Halucinant inceput de meci. De obicei intr-o finala ne asteptam ca ambele echipe sa se tatoneze pentru a-si lua pulsul vreme de 10-15 minunte. La Berlin, nu a fost cazul. Juventus isi arata intentiile inca de la primul atac. Este agresiva, preseaza sus, Mascherano greseste, iar Arturo Vidal este foarte aproape de a deschide scorul. Preia in marginea careului, nu-i paseaza lui Tevez care ar fi ramas singur cu Ter Stegen si trage peste poarta.
Inteligent acest Luis Enrique. A apelat la un cliseu tactic vechi de pe vremea lui Josep Guardiola. Prin urcarile lui Dani Alves a echilibrat situatia numerica la mijlocul terenului, iar Messi a intrat pe aria de actiune acoperita de Andrea Pirlo. Din acest moment, interii Rakitic si Iniesta au fost eliberati din stransorile numite Pogba si Marchisio. Asa se scrie povestea in minuntul 4. Messi schimba directia pentru urcarea lui Jordi Alba, minge scurta pentru Neymar. Dublajul Lichsteiner – Barzagli functioneaza, pentru o fractiune de secunda, Neymar este in lipsa de solutii. Apare infiltrarea lui Iniesta din lina a doua pe bresa centrala creata de deplasarea lui Barzagli. Preluare si spre surpinderea lui Pogba nu finalizeaza. Paseaza in centru pentru Rakitic care beneficiind de pasivitatea lui Pogba reia in plasa in situatie de unu la unu cu Buffon. Pe comentarii se insinua o greseala defensiva a lui Andrea Pirlo. Pirlo a judecat corect ramanand pe raza de actiune a lui Messi. Juventus da senzatia ca se trzeste din pumni. Morata se lanseaza pe flancul drept scoate in centru la la marginea careului pentru Vidal iar sutul trece peste poarta. FC Barcelona domina categoric mijlocul terenului, paseaza si-si creaza situatii de poarta. Este nevoie de parada miraculoasa reusita de Buffon in minuntul 13 la sutul lui Dani Alves ca ”alb-negri” sa se trezeasca din pumni.
Juventus rasufla usurata dupa parada lui Buffon si cu trecerea timpului reintra in joc. Pentru a oferii spatii de manevra oamenilor din ofensiva apeleaza la contrapressing. Pase scurte repetate in apropierea propriului careu. Pirlo greseste in doua situatii, Buffon o data, insa raman fideli principilui tactic stabilit de Allegri. De cealalta parte Luis Enrique ma surprinde. A studiat partida cu Real Madrid si-si rupe echipa in doua. Face presing avansat cu linia de atac sustinuta de Iniesta, iar Rakitic se aseaza in linie cu Busquets. De fiecare data cand Juve scapa de pressingul avansat al catalanilor, pe contraatac se afla in inferioritate numerica. Doar cu Morata si Tevez impotriva a sase catalani aflati de fiecare data sub minge. Si totusi vine sutul din cadere a lui Morata pe langa poarta lui Ter Stegen. Timpul din prima repriza se scurge, baricada juventina rezista, castiga dueluri unu la unu cu ofensiva sud-americana. Singurile solutii de finalizare pentru FC Barcelona sunt suturile de la distanta. Neymar pe directia lui Buffon si Luis Suarez pe langa poarta.
La pauza se vede mana lui Allegri. De la vestiar a iesit un alt Juventus. O formatie care a ridicat liniile si a inceput sa puna osul mai mult in duelurile de la mijlocul terenului. FC Barcelona profita de curajul italienesc si-si creiaza posibilitati prin Suarez in doua randuri si Messi. Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.
Strategia lui Allegri da roade. Se scoate o minge din gheata lui Iniesta la mijloc, Marchisio rupe ritmul cu un calcai pentru urcarea lui Lichsteiner. Centrare la firul ierbi in careu, Carlos Tevez pivoteaza, suteaza din intoarcere. Ter Stegen respinge in prima faza iar Morata e omul potrivit la locul potrivit. Aduce egalarea. Psihic FC Barcelona cade. Liniile devin rupte se ivesc spatii intre compartimente, Pirlo avanseaza din fata fundasilor centrali si Juventus pune stapanire pe joc. Dominica intr-un mod categoric lupta. Apar suturile lui Tevez si Pogba. Sunt momentele lor in care pot transa situatia. FC Barcelona este haotica respinde tot ce se poate la intamplare. Au noroc cu Pique care-l tine sub control fie pe Morata fie pe Tevez si domina spatiul aerian. Vine momentul crucial in economia finalei. Pogba cade in careu in duel cu Dani Alves. Erau circumstante de penalty, insa turcul Cakir ia decizia corecta. Lasa faza sa curga in spiritul jocului, nu fluierase nici in prima repriza la Lichsteiner, de ce sa o faca acum?
In tabara juventinilor se asterne o stare de nervozitate. Se cramponeaza prea mult pe o decizie la limita si-si pierd capul. Pogba greseste copilareste la mijlocul terenului. FC Barcelona scapa pe contraatac prim Messi lansat de geniul Andres Iniesta. Pirlo nu are forta sa-l ajunga din urma pe argentinian. De acasa sar din fotoliu si strig ca un nebun: fault, fault, din pacate nu-s pe marginea terenului si nu ma aude nimeni. Barzagli iese din defensiva, nu fauleaza incearca o deposedare pura, Lichsteiner se aseaza sa acopere sutul. Siretul stang a lui Messi loveste mingea. Sutul e slab dar are noroc. Prinde gazonul in fata lui Buffon. Gianluigi se intinde. Este nedecis datorita traictoriei capatate dupa impactul cu iarba. Sa prinda mingea sau sa o respinga. Nu risca si respinge, Luis Suarez se desprinde ca fulgerul de langa Evra, si nu poate rata cu poarta goala in fata. Barcelona revine in avantaj.
Urmeaza golul lui Neymar. Nimic nu se incheie. Mana involutara schimba traictoria si brigada de arbitri anuleaza pe buna dreptate golul. Allegri schimba de pe banca si Juventus reia asalturile. Pogba inventeaza o pasa, Pereyra este blocat in ultim moment de Jordi Alba. Tevez sters pe toata durata meciului isi pierde cumpatul si trage din afara careului pe directia lui Ter Stegen. Massivul Llorente se trezeste singur cu Ter Stegan dar nu-si coordoneaza miscarile si rateaza sutul. Cat de aproape au trecut pe langa prelungiri!!! Cat de aproape! Si vine ultima contra, Pedro ii paseaza decisiv lui Neymar la ultima faza a meciului si tabela se inchide la un sec 3-1 in favoarea formatiei pregatite de Luis Enrique.
Imi aduc aminte o vorba a lui Antonio Conte in primul sezon petrecut pe banca lui Juventus. Juve era regina egalurilor in Serie A. AC Milan cu Allegri pe banca si cu Ibrahimovic pe teren domina clasamentul. Urma un duel direct la Milano, in care ”Batrana Domna” isi juca sansa de a ramane in cursa pentru titlu. Se spune ca Antonio Conte la o sedinta de antrenament, ar fi adunat jucatorii in jurul sau si a tinut un scurt discurs care suna cam asa: ”Stiu ca sunt mai buni ca noi, ei vor castiga campionatul, dar haideti sa sa-i facem sa scuipe sange pentru acest titlu pana-n ultima etapa. Noi suntem Juventus si nu avem voie sa renuntam, nu ne putem permite sa ne fie frica de Milan”. Nu stiu ce discurs a tinut Allegri in vestiar insa FC Barcelona asa cum m-am astepatat inaintea meciului pana nu a scuipat sange nu si-a putut inscriptiona numele pentru a cincea oara pe trofeul UEFA Champions League.
Halucinant inceput de meci. De obicei intr-o finala ne asteptam ca ambele echipe sa se tatoneze pentru a-si lua pulsul vreme de 10-15 minunte. La Berlin, nu a fost cazul. Juventus isi arata intentiile inca de la primul atac. Este agresiva, preseaza sus, Mascherano greseste, iar Arturo Vidal este foarte aproape de a deschide scorul. Preia in marginea careului, nu-i paseaza lui Tevez care ar fi ramas singur cu Ter Stegen si trage peste poarta.
Inteligent acest Luis Enrique. A apelat la un cliseu tactic vechi de pe vremea lui Josep Guardiola. Prin urcarile lui Dani Alves a echilibrat situatia numerica la mijlocul terenului, iar Messi a intrat pe aria de actiune acoperita de Andrea Pirlo. Din acest moment, interii Rakitic si Iniesta au fost eliberati din stransorile numite Pogba si Marchisio. Asa se scrie povestea in minuntul 4. Messi schimba directia pentru urcarea lui Jordi Alba, minge scurta pentru Neymar. Dublajul Lichsteiner – Barzagli functioneaza, pentru o fractiune de secunda, Neymar este in lipsa de solutii. Apare infiltrarea lui Iniesta din lina a doua pe bresa centrala creata de deplasarea lui Barzagli. Preluare si spre surpinderea lui Pogba nu finalizeaza. Paseaza in centru pentru Rakitic care beneficiind de pasivitatea lui Pogba reia in plasa in situatie de unu la unu cu Buffon. Pe comentarii se insinua o greseala defensiva a lui Andrea Pirlo. Pirlo a judecat corect ramanand pe raza de actiune a lui Messi. Juventus da senzatia ca se trzeste din pumni. Morata se lanseaza pe flancul drept scoate in centru la la marginea careului pentru Vidal iar sutul trece peste poarta. FC Barcelona domina categoric mijlocul terenului, paseaza si-si creaza situatii de poarta. Este nevoie de parada miraculoasa reusita de Buffon in minuntul 13 la sutul lui Dani Alves ca ”alb-negri” sa se trezeasca din pumni.
La pauza se vede mana lui Allegri. De la vestiar a iesit un alt Juventus. O formatie care a ridicat liniile si a inceput sa puna osul mai mult in duelurile de la mijlocul terenului. FC Barcelona profita de curajul italienesc si-si creiaza posibilitati prin Suarez in doua randuri si Messi. Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.
Strategia lui Allegri da roade. Se scoate o minge din gheata lui Iniesta la mijloc, Marchisio rupe ritmul cu un calcai pentru urcarea lui Lichsteiner. Centrare la firul ierbi in careu, Carlos Tevez pivoteaza, suteaza din intoarcere. Ter Stegen respinge in prima faza iar Morata e omul potrivit la locul potrivit. Aduce egalarea. Psihic FC Barcelona cade. Liniile devin rupte se ivesc spatii intre compartimente, Pirlo avanseaza din fata fundasilor centrali si Juventus pune stapanire pe joc. Dominica intr-un mod categoric lupta. Apar suturile lui Tevez si Pogba. Sunt momentele lor in care pot transa situatia. FC Barcelona este haotica respinde tot ce se poate la intamplare. Au noroc cu Pique care-l tine sub control fie pe Morata fie pe Tevez si domina spatiul aerian. Vine momentul crucial in economia finalei. Pogba cade in careu in duel cu Dani Alves. Erau circumstante de penalty, insa turcul Cakir ia decizia corecta. Lasa faza sa curga in spiritul jocului, nu fluierase nici in prima repriza la Lichsteiner, de ce sa o faca acum?
Urmeaza golul lui Neymar. Nimic nu se incheie. Mana involutara schimba traictoria si brigada de arbitri anuleaza pe buna dreptate golul. Allegri schimba de pe banca si Juventus reia asalturile. Pogba inventeaza o pasa, Pereyra este blocat in ultim moment de Jordi Alba. Tevez sters pe toata durata meciului isi pierde cumpatul si trage din afara careului pe directia lui Ter Stegen. Massivul Llorente se trezeste singur cu Ter Stegan dar nu-si coordoneaza miscarile si rateaza sutul. Cat de aproape au trecut pe langa prelungiri!!! Cat de aproape! Si vine ultima contra, Pedro ii paseaza decisiv lui Neymar la ultima faza a meciului si tabela se inchide la un sec 3-1 in favoarea formatiei pregatite de Luis Enrique.
JUVENTUS: Buffon – Lichsteiner, Barzagli, Bonucci, Evra (Coman)- Pirlo – Marchisio, Arturo Vidal (Pereyra), Pogba – Morata (Llorente) Tevez
antrenor Massimiliano Allegri
FC BARCELONA: Ter Stegen – Dani Alves, Pique, Mascherano, Jordi Alba – Rakitic (Mathieu), Busquets, Iniesta (Xavi) – Messi, Luis Suarez (Pedro), Neymar
antrenor Luis Enrique
Comentarii
Trimiteți un comentariu