Primul sentiment pe care l-am avut noi ca natie la debutul visului unei nopti de vara a fost frica. In toiul noptii, atunci in vara lui 1994 in orasul ingerilor, echipa nationala a Romanei isi incepea aventura americana. In fata tricolorilor se aseza o alta tricolora: Columbia lui Carlos Valderrama. Principala favorita la titlul mondial dupa aprecierea lui Pele si una dintre principalele candidate dupa cronicarii sportivi ale acelor vremuri, datorita campaniei de calificare in care invinsese Argentina lui Maradona fara drept de apel la Buenos Aires.
In momentul intonarii imnurilor in sentimentele mele de tanc, frica se ameliorase. Baietii nostri pareau calmi, stapani pe situatie dar in acelasi timp le transmiteau celor de acasa care-i priveau o stare de emotie pozitiva. Insa cand camerele de luat vederi au fost mutate pe adversari am fost cuprins de o panica. Ai lor, datorita staturii impunatoare erau infioratori iar in privire nu se putea citi nimic altceva decat ignorata si dispret fata de adversar.
Se aude primul fluier, iar arsita coplesitoare pare sa se aseze de partea columbienilor mult mai bine adaptati la conditiile meteo. Spre deosebire de fotbalul de astazi ritmul era lent si totusi Columbia etala un fotbal tehnic si cursiv pana in apropierea portii aparate de Bogdan Stelea. Valderrama dribla cu nonsalanta si livra mingi utile pentru vedetele Asprilla si Valencia din orice situatie posibila sau imposibila.
Noi ne-am asezat pe doua linii si asemeni lui Gavroche din inchipuirea lui Victor Hugo, rezistam pe baricada. Pe cat de frumos desena Valderrama la mijloc in fata lui Lupescu sau Popescu pe atat de razboinici erau la marcaj Prodan si Mihali pe linia de 16 metri in fata lui Asprilla sau Valencia. Iar cand situatia se agrava aparea in scena cu un calm si o eleganta de nedescris, Miodrag Belodedici.
Pe margine selectionerul Anghel Iordanescu imbracat la costum pe acea caldura infernala nu avea liniste. Pe teren tricolorii nu legau mai mult de trei pase. Fausto Rincon matura tot ce intalnea in cale, iar in putinele situatii cand reuseam sa trecem intamplator mingea de mijlocul terenului ne loveam de Escobar. Nu Pablo baronul drogurilor, Andres victima narcotraficantilor.
Trec 16 minunte din joc si pe o situatie de reactivitate, Hagi reuseste prima fenta din corp si-l lanseaza pe spatiul intermediar dintre Perea si Herrera, pe Florin Radu Raducioiu. Preluarea in interiorul careului este larga si primul instinct te duce cu gandul la faptul ca in urmatoarea fractiune de secunda va pierde mingea. Stoperi adversi sunt uluiti de schimbarea de directie, Raducioiu se redreseaza printr-o atingere cu dreptul si trage cu siretul aceluiasi picior in diagonala portii aparate de Oscar Cordoba. Deschidem scorul si incepem sa uimim America pe ”Rose Bowl”.
”Nu-mi venea sa cred. A fost, daca nu gresesc, al doilea atac al nostru. Am vrut ca baietii sa vina langa mine, sa ma imbratiseze, dupa care mi-am zis <<Hai ca nu e rau deloc, am inceput bine daca am putut sa le dam gol dupa doar un sfert de ora. Se poate>>” – Florin Raducioiu (sursa prosport.ro)
Reusita lui Raducioiu nu face nimic altceva decat sa-i infurie pe columbieni. Pun mingea la centru si in cateva secunde Rincon trage cu violenta din marginea careului. Stelea se arcuieste in aer si respinge cu greu in corner. Nici Belodedici nu ne mai poate salva atunci cand Adolfo Valencia preia dupa un corner in 6 metri. Suteaza dar printr-un miracol Stelea se opune. Este singurul care ca si statura fizica se poate compara cu adversarul, semn ca poate inchide poarta pana la fluierul final.
Ceasul curge in favoarea noastra si baietii lui Maturana ne lasa sa respiram cateva momente. Mare greseala! Incercam timid un atac pozitional si din flancul stang Gica Hagi inventeaza o bijuterie de gol. Il lobeaza pe aventurierul Oscar Cordoba cu un lob de la aproximativ 30 de metri. Si-l avertizase de ce este in stare cu cateva minunte mai inainte din zona centrala. Cel mai frumos gol din arhiva mondialului american. Acasa suntem in delir de fericire. Credeam ca odata cu bijuteria reusita de Hagi totul era incheiat. Din pacate putin mai tarziu la un corner executat din stanga ne pierdem concentrarea si sincronizarea defensiva iar Valencia ne pedepseste. Evadeaza de langa Mihali si reia imparabil cu capul pe coltul scurt din marginea careului de 6 metri. Ne adunam si rezistam in defensiva pana la final de prima repriza.
”Incercam si de o suta de ori daca puteam. Eu stiam ca o sa iasa si trebuia sa incerc. Nu atacam pozitional ca sa avem oameni in careu, mergeam pe contraatac si ma uitam tot timpul la Cordoba pentru ca stiam ca sta avansat, in afara portii” – Gheorghe Hagi (sursa prosport.ro)
”Am gresit la golul lui Hagi. La intoarcerea la hotel, antrenorul mi-a spus ca a sunat tatal meu. Fratele meu fusese impuscat in cap la Medellin. Am vrut sa plec, sa ma intorc acasa dar Andres Escobar mi-a spus sa nu fac asta. <<Noi reprezentăm Columbia, o tara intreaga, si asta este sansa noastra la Campionatul Mondial>>, m-a incurajat” – Chunto Herrera (sursa prosport.ro)
La vestiare se cunoaste mana lui Iordanescu. Dupa pauza atacam noi primi si Ilie Dumitrescu ii ofera oportunitatea lui Cordoba sa iasa in evidenta intr-o maniera pozitiva. Sut pe coltul scurt din marginea careului. Semn bun, se observa alta atitudine. Frica o abandonasem la vestiar. Lupescu incepea sa-l tina in frau pe Valderrama iar Hagi prelua coroana numarului zece. Columbieni devin frustrati. Nu ne mai pot alerga, sunt obligati sa alerge dupa minge iar noi temporizam enervat de bine. Il scapam pe Asprilla dar nu avem emotii. Sutul este ratat trecand la o distanta considerabila de buturile aparate de Stelea. Maturana privea in gol. Nu mai intelegea nimic, coordonatele partidei erau schimbate la 180 de grade in comparatie cu prima repriza. Pe teren albastrii devin agresivi sperand prin aceasta maniera sa ne scoata din ritmul tesaturi de pase. Avem si sansa. Belodedici il agata pe Faustino Asprilla in careu insa centralul inchide ochii, facand semn ca jocul poate continua. Incep protestele adverse iar Petrescu il bate pe arbitru pe umar in semn de multumire.
Stelea se incalzeste cu un sut de incercare expediat de Asprilla, dar tremuram serios putin mai tarziu. Valencia are o rupere de ritm pe zona centrala, dupa un un-doi cu Rincon si-l deschide pe Asprilla in interiorul careului care de aceasta data trage milimetric pe langa bara. Timpul trece si Valderrama nu mai poate scapa din stransoare lui Lupescu. Ne apropiem de prelungiri si Hagi obtine o lovitura libera la mijlocul terenului. Din instinct vrea sa joace in spate pentru conservarea rezultatului. In ultima clipa se intoarce si ridica putin privirea. Il zareste pe Raducioiu sprintand de langa Andres Escobar si-i paseaza. Varful lui AC Milan din acea perioada preia la semiinaltime de langa bratele lui Cordoba si inchide tabela. Romania – Columbia este primul soc de la World Cup 1994.
„Aici a inceput o criza pentru care echipa nu era pregatita. Erau multi pariori care pierdusera sume mari si nu mai era doar presiunea mediatica, presiunea orgoliului fiecarui jucator, ci si aceasta <<mana neagra>> care era suparata de contraperfomanta echipei„. – Cesar Mauricio Velasquez, jurnalist columbian (sursa prosport.ro)
”In vestiar, in loc sa ne gandim la tactica, in loc sa discutam despre fotbal, dadeam toti telefoane acasa. Voiam sa ne asiguram ca sunt bine toti cei pe care ii iubim. Nu asa se joaca fotbalul, nu se intampla nimic normal la echipa” – Francisco Maturana (sursa prosport.ro)
Romania – Columbia 3-1 (Raducioiu 16′, 88′, Hagi 34′ / Valencia 43′)
Romania: Stelea – Petrescu, Mihali, Belodedici, Prodan, D.Munteanu – Popescu, Hagi, Lupescu – Dumitrescu (Selymes), Raducioiu (Papura)
selectioner Anghel Iordanescu
Columbia: Cordoba – Herreara, Perea, Escobar, Perez -Gomez, Vaderrama, Rincon, Alvarez- Asprilla, Valencia
selectioner Francisco Maturana
Se aude primul fluier, iar arsita coplesitoare pare sa se aseze de partea columbienilor mult mai bine adaptati la conditiile meteo. Spre deosebire de fotbalul de astazi ritmul era lent si totusi Columbia etala un fotbal tehnic si cursiv pana in apropierea portii aparate de Bogdan Stelea. Valderrama dribla cu nonsalanta si livra mingi utile pentru vedetele Asprilla si Valencia din orice situatie posibila sau imposibila.
Noi ne-am asezat pe doua linii si asemeni lui Gavroche din inchipuirea lui Victor Hugo, rezistam pe baricada. Pe cat de frumos desena Valderrama la mijloc in fata lui Lupescu sau Popescu pe atat de razboinici erau la marcaj Prodan si Mihali pe linia de 16 metri in fata lui Asprilla sau Valencia. Iar cand situatia se agrava aparea in scena cu un calm si o eleganta de nedescris, Miodrag Belodedici.
Pe margine selectionerul Anghel Iordanescu imbracat la costum pe acea caldura infernala nu avea liniste. Pe teren tricolorii nu legau mai mult de trei pase. Fausto Rincon matura tot ce intalnea in cale, iar in putinele situatii cand reuseam sa trecem intamplator mingea de mijlocul terenului ne loveam de Escobar. Nu Pablo baronul drogurilor, Andres victima narcotraficantilor.
”Nu-mi venea sa cred. A fost, daca nu gresesc, al doilea atac al nostru. Am vrut ca baietii sa vina langa mine, sa ma imbratiseze, dupa care mi-am zis <<Hai ca nu e rau deloc, am inceput bine daca am putut sa le dam gol dupa doar un sfert de ora. Se poate>>” – Florin Raducioiu (sursa prosport.ro)
Reusita lui Raducioiu nu face nimic altceva decat sa-i infurie pe columbieni. Pun mingea la centru si in cateva secunde Rincon trage cu violenta din marginea careului. Stelea se arcuieste in aer si respinge cu greu in corner. Nici Belodedici nu ne mai poate salva atunci cand Adolfo Valencia preia dupa un corner in 6 metri. Suteaza dar printr-un miracol Stelea se opune. Este singurul care ca si statura fizica se poate compara cu adversarul, semn ca poate inchide poarta pana la fluierul final.
Ceasul curge in favoarea noastra si baietii lui Maturana ne lasa sa respiram cateva momente. Mare greseala! Incercam timid un atac pozitional si din flancul stang Gica Hagi inventeaza o bijuterie de gol. Il lobeaza pe aventurierul Oscar Cordoba cu un lob de la aproximativ 30 de metri. Si-l avertizase de ce este in stare cu cateva minunte mai inainte din zona centrala. Cel mai frumos gol din arhiva mondialului american. Acasa suntem in delir de fericire. Credeam ca odata cu bijuteria reusita de Hagi totul era incheiat. Din pacate putin mai tarziu la un corner executat din stanga ne pierdem concentrarea si sincronizarea defensiva iar Valencia ne pedepseste. Evadeaza de langa Mihali si reia imparabil cu capul pe coltul scurt din marginea careului de 6 metri. Ne adunam si rezistam in defensiva pana la final de prima repriza.
”Incercam si de o suta de ori daca puteam. Eu stiam ca o sa iasa si trebuia sa incerc. Nu atacam pozitional ca sa avem oameni in careu, mergeam pe contraatac si ma uitam tot timpul la Cordoba pentru ca stiam ca sta avansat, in afara portii” – Gheorghe Hagi (sursa prosport.ro)
”Am gresit la golul lui Hagi. La intoarcerea la hotel, antrenorul mi-a spus ca a sunat tatal meu. Fratele meu fusese impuscat in cap la Medellin. Am vrut sa plec, sa ma intorc acasa dar Andres Escobar mi-a spus sa nu fac asta. <<Noi reprezentăm Columbia, o tara intreaga, si asta este sansa noastra la Campionatul Mondial>>, m-a incurajat” – Chunto Herrera (sursa prosport.ro)
La vestiare se cunoaste mana lui Iordanescu. Dupa pauza atacam noi primi si Ilie Dumitrescu ii ofera oportunitatea lui Cordoba sa iasa in evidenta intr-o maniera pozitiva. Sut pe coltul scurt din marginea careului. Semn bun, se observa alta atitudine. Frica o abandonasem la vestiar. Lupescu incepea sa-l tina in frau pe Valderrama iar Hagi prelua coroana numarului zece. Columbieni devin frustrati. Nu ne mai pot alerga, sunt obligati sa alerge dupa minge iar noi temporizam enervat de bine. Il scapam pe Asprilla dar nu avem emotii. Sutul este ratat trecand la o distanta considerabila de buturile aparate de Stelea. Maturana privea in gol. Nu mai intelegea nimic, coordonatele partidei erau schimbate la 180 de grade in comparatie cu prima repriza. Pe teren albastrii devin agresivi sperand prin aceasta maniera sa ne scoata din ritmul tesaturi de pase. Avem si sansa. Belodedici il agata pe Faustino Asprilla in careu insa centralul inchide ochii, facand semn ca jocul poate continua. Incep protestele adverse iar Petrescu il bate pe arbitru pe umar in semn de multumire.
„Aici a inceput o criza pentru care echipa nu era pregatita. Erau multi pariori care pierdusera sume mari si nu mai era doar presiunea mediatica, presiunea orgoliului fiecarui jucator, ci si aceasta <<mana neagra>> care era suparata de contraperfomanta echipei„. – Cesar Mauricio Velasquez, jurnalist columbian (sursa prosport.ro)
”In vestiar, in loc sa ne gandim la tactica, in loc sa discutam despre fotbal, dadeam toti telefoane acasa. Voiam sa ne asiguram ca sunt bine toti cei pe care ii iubim. Nu asa se joaca fotbalul, nu se intampla nimic normal la echipa” – Francisco Maturana (sursa prosport.ro)
Romania – Columbia 3-1 (Raducioiu 16′, 88′, Hagi 34′ / Valencia 43′)
Romania: Stelea – Petrescu, Mihali, Belodedici, Prodan, D.Munteanu – Popescu, Hagi, Lupescu – Dumitrescu (Selymes), Raducioiu (Papura)
selectioner Anghel Iordanescu
Columbia: Cordoba – Herreara, Perea, Escobar, Perez -Gomez, Vaderrama, Rincon, Alvarez- Asprilla, Valencia
selectioner Francisco Maturana
Comentarii
Trimiteți un comentariu