ALLENATORE-RO

Palpitanta, fascinanta, tensionanta si totodata ciudata aceasta finala de la Berlin. O finala in care forta psihologia a balansat in ambele parti, iar sansa si-a jucat si ea rolul in fragmente importanate ale jocului. Inainte de toate, as vrea sa felicit arbitrajul. Turcul Cuneyt Cakir a avut o prestatie la inaltime predand o lectie de arbitraj fluierand in spiritul jocului si nu dupa literele regulamentului. Tin sa scot in evidenta arbitrajul, fiindca multi arbitri ar fi rupt spectacolul fotbalistic in prima repriza la hentul lui Lichsteiner sau ar fi decis in mare masura castigatoarea, daca trata in litera de lege duelul Dani Alves – Paul Pogba din careul Barcelonei. Anularea golului reusit de Neymar a fost o decizie fireasca. Chiar daca mana a fost involuntara, traictoria mingii a fost schimbata decisiv. Greu de tras concluzii. Ambele formatii au avut la dispozitie un sfert de ora in care puteau sa transeze destinatia trofeului si sa elimine suspansul. FC Barcelona putea castiga...

In fotbal, italienii au o filozofie simpla care a stat in permanenta la baza rezultatelor imense obtinute atat de echipele de club in era buna a Seriei A cat si a echipei nationale. Intai se pun bazele fundatiei (apararea) apoi se construieste palatul. Se anihileaza armele letale ale adversarului, apoi urmeaza contraatacul la baioneta. ”Cand ne aparam, inseamna ca noi controlam spatiul. Cand atacam inseamna ca noi controlam jocul” – Arrigo Sacchi. Cand priveai fizicul lui Filippo Inzaghi, uneori iti puneai intrebarea daca acest baiat este fotbalist. Dar daca este sa cauti o definitie scurta pentru Inzaghi, ai putea spune ca a fost in permanenta omul potrivit la locul potrivit. Sau arta de a fi invizibil pana-n momentul decisiv pe terenul de fotbal.